Cleiuri de origine animala
(clei de oase)
 |
| Clei de oase |
Deoarece in limba romana nu am gasit foarte multe lucruri referitoare
la cleiul de oase (cleiul animal in general), m-am gandit sa scriu un
mic text despre acest subiect. Nu sant expert in adezivi si cleiuri,
asa ca tot ce vedeti aici este „copiat” din alte parti, din alte
surse, la care se adauga si experienta personala, care, recunosc, nu
este atat de vasta pana in acest moment.
Pagina va fi probabil in permanenta schimbare. Daca doriti sa copiati
intreg materialul sau fragmente din acesta, rugamintea mea este de a
cita sursa sau autorul (ori ambele).
========
Mic
istoric al adezivilor naturali (incomplet):
-
80.000 i.e.n. (Neolotic) - gudronul de mesteacan;
-
5.000 i.e.n. - (Mesopotamia) - sangele adunat de la animale, rasinile
din plante, asfalt;
-
3.500 i.e.n. - (Egipt) - cleiul de origine animala (obtinut prin
fierberea tendoanelor, articulatiilor, a pieiilor si a altor parti
ale animalelor);
-
2.000 i.e.n. - (Egipt) - prima evidenta scrisa asupra prepararii
cleiului de origine animala si a folosirii acestuia la imbinarea
pieselor de mobilier;
-
1.500 i.e.n. (Imperiul Aztec) - sange adunat de la animale, liant
(mastic) din cauciuc natural;
-
sec. I e.n. (Imperiul Roman) - Pliniu cel Batran vorbeste despre
folosirea a doua tipuri de clei de origine animala: cel produs din
piele de taur si cel din peste;
-
1700 (Olanda) - se deschide prima fabrica la nivel mondial, pentru
productia cleiului de piele;
(Nota: nu am vorbit despre albumina, caseina, guma arabica, rasini
naturale, despre propolisul folosit in antichitate in domeniul
medical, la inchiderea ranilor, despre gudronul in amestec cu bitum
si seu de taur folosit de romani la montajele de pe coifuri si armuri
etc. Probabil o voi face altatdata, acum ma rezum doar la cleiuri de
origine animala).
Cleiul este un adeziv obtinut prin fierberea prelungita a tesuturilor
de provenienta animala.
Prin hidroliza colagenului din pielea, oasele sau tendoanele de
origine animala, rezulta un clei pe baza de proteine coloidale, cu
aspect gelatinos. Aceste proteine formeaza o legatura la nivel
molecular cu obiectul de lipit. Cuvantul „colagen” este de
provenienta greceasca (kolla), insemnand lipici, clei, adeziv.
Tipuri de cleiuri de origine
animala:
Precizare:
cleiurile se masoara in grame forta si variaza de la 52 g.f. (in
unele locuri este mentionata valoarea de 32 g.f) la 512 g.f.,
masuratoarea facandu-se cu un aparat numit in limba engleza Bloom
Gelometer. Cu cat forta este mai mare, cu atat cleiul devine mai
casant si mai putin elastic dupa uscare iar timpul de lucru mai
scazut. Uzual, cleiul de oase are 192 g.f., cleiul de piele aprox.
235 g.f, gelatina alimentara (obtinuta din soric de porc) intre
125-250 g.f, cleiul de peste fiind cel mai slab, undeva sub 150 g.f.
Repet, acestea sant specificatiile cele mai uzuale.
1)
Cleiul de iepure
Prin clei de iepure se intelege cleiul obtinut prin fierberea pielii,
articulatiilor, tendoanelor si a altor parti ale iepurelui (iepurele
de camp, nu cel domestic). Poate fi obtinut ori din piele (considerat
cel mai bun clei de origine animala) ori din amestecul altor tesuturi
enumerate mai sus. Este foarte elastic si are forta mare de lipire.
Domenii de aplicatie: legatorie, lutierie (lutier = creator de
instrumente muzicale), tamplarie etc.
Pentru mai multe detalii, postarile de pe blog-ul domnului Mihai
Vartejaru ne sant de mare folos:
2)
Cleiul de piele
Obtinut in Antichitate din piele de taur sau cal. Pielea era curatata
de par, sange, grasimi si alte mucozitati. Urma scufundarea pieilor
in apa amestecata cu var timp de 4-6 saptamani, procedeu prin care se
indepartau resturile ramase, rezultand astfel o piele relativ curata.
In continuare, pielea, dupa ce era scoasa din apa cu var, mai era
inca o data curatata, pentru eliminarea resturilor. Urmatoarea etapa
consta in scufundarea pielii intr-o apa curgatoare sau intr-un butoi
cu apa curata, unde era lasata timp de 2-3 saptamani, pana ce varul
iesea din piele. Dupa aceasta, pielea era taiata fasii subtiri si
lasata la uscat o perioada de cateva zile, dupa care urma procedura
de fierbere a bucatilor de piele, rezultand astfel cleiul. Forta
cleiului era data timpul de fierbere al fasiilor, dar dintr-o sarja
se puteau scoate si 3 maini de clei. Dupa scoaterea primei serii de
clei, se completa cu apa peste fasiile ramase si se continua
operatiunea. Forta cleiului din piele variaza de la 85 g.f la 379
g.f. (85, 108, 135, 164, 192, 222, 251, 283, 315, 347, 379).
Domenii de aplicatie: legatorie, lutierie (lutier = creator de
instrumente muzicale), tamplarie etc.
3)
Cleiul de oase
Preparat din oase, articulatii, tendoane, bucati de piele si alte
resturi de la animale, in special vaca si porc. Este mai slab decat
cel din piele, dar un pic mai elastic.
Domenii
de aplicatie: tamplarie in principal, dar se poate folosi si in alte
domenii, in functie de reteta de preparare a cleiului (mai jos gasiti
cateva retete).
4)
Cleiul de peste
Este realizat din aripioare, vezica, piele, cartilagii si oase. Cel
mai pur si cel mai bun in acelasi timp clei de peste este realizat
din vezica de sturioni.
Domenii
de aplicatie: legatorie, restaurare si conservare (in special in
repararea pergamentelor, aurire), prepararea pigmentilor pentru
pictura etc.
Modul de utilizare:
Cleiul cumparat din comert poate fi sub forma de granule, sub forme
de perle sau placi care trebuiesc sparte in fragmente mai mici.
In
mod normal cleiul se prepara prin amestecul de apa rece si clei
intr-o proportie de 1:1 - 1:3 (o parte clei si una apa). Eu
intotdeauna il pregatesc 1:2 si nu recomand depasirea proportiei de
1:3, daca vreti sa-l folositi pentru lipit. Pentru modelaj se
foloseste in proportie de 1:8 - 1:10.
Cleiul se pune intr-un borcan peste care vom adauga apa rece si-l vom
lasa timp de 2-3 ore sa traga toata apa, amestecand in borcan o data
la jumatate de ora, pentru a nu ne ramane granule nehidratate. Dupa
acest interval de timp, borcanul este pus intr-un vas cu apa, la
bain-marie. Intre fundul borcanului si fundul vasului puneti o carpa
mai grosuta, o laveta sau o bucata de lemn, astfel incat borcanul sa
nu atinga fundul vasului, evitand in acest fel spargerea sticlei. Pe
toata perioada cand sta la flacara (sursa de caldura) amestecati
continutul cu un betisor, coada de pensula etc. In acelasi timp, cand
amestecati continutul, ridicati betisorul pentru a urmari consistenta
cleiului la cald, care ar trebui sa fie ca cea a unui sirop. Daca cad
doar stropi, inseamna ca cleiul este slab (pentru a remedia acest
lucru cititi sfaturile de mai jos). Temperatura cleiului nu trebuie
sa depaseasca 700 C, altfel cleiul isi pierde din
proprietati. Cea mai simpla metoda (pe care o folosesc si eu) de a ne
da seama cat de fierbinte este cleiul: urmariti apa pana in momentul
cand incepe sa scoata bule de pe fundul vasului si sa se ridice
aburii. In acest moment puteti lua vasul de pe foc / sursa de caldura
si sa folositi cleiul.
Timpul de lucru al cleiului variaza in functie de temperatura
camerei, a proportiilor folosite si a tipului de clei folosit. Pentru
cleiul de oase, standard, cumparat din comert, la o temperatura de
25-300 C si proportie de 1:2, timpul de lucru este de
aproximativ 10-15 minute, dupa care este necesara reincalzirea
cleiului. In cazul in care folosim clei de piele, timpul de lucru
scade, din cauza „fortei”, pe care am explicat-o mai sus. Pentru
a intarzia acest proces, cititi la <Retete - clei lichid>.
Aplicarea cleiului se face uniform, intr-un strat subtire, iar daca
s-a scurs pe la imbinari, acesta se poate sterge cu o carpa umeda.
Dezavantajele
cleiului de origine animala:
a)
se lucreaza doar la cald;
b)
mirosul. Referindu-ne la cleiul de oase, avem 3 stadii:
1.
cand cleiul nu este preparat, acesta are un miros specific (nu prea
am cu ce sa-l asociez);
2.
cand cleiul este cald, miroase a jumari sau a untura;
3.
dupa ce a fost aplicat si incepe sa se evapore apa, cleiul miroase a
caine ud sau a cadavru. Dupa uscarea completa, cleiul nu mai are
miros.
c)
daca este expus pentru o perioada indelungata de timp la caldura
excesiva si umezeala, fiind un produs organic, formeaza mucegai si se
altereaza;
Avantajele
cleiului de origine animala:
a)
termen de valabilitate nelimitat daca este depozitat corespunzator,
in spatii aerisite, fara umezeala sau caldura excesiva, intr-un
recipient inchis ermetic. Ma refer strict la cleiul uscat, nu cel
preparat;
b)
reversibil - vechile obiecte lipite cu clei de origine animala se pot
desprinde usor, fara a cauza deteriorari, din acest motiv fiind
preferat de restauratori, conservatori, lutieri s.a. Desprinderea se
face folosind un foehn industrial (caldura mare) sau cu aburi;
c)
forta mare de lipire. Timp de mii de ani si-a dovedit eficacitatea,
nimeni nu poate nega acest lucru;
d)
nu este nevoie ca vechiul clei sa fie indepartat de pe obiectul pe
care vrem sa-l reparam / restauram. Cleiul intra in reactie cu cel
vechi, formand o noua legatura.
e)
nu este toxic pentru mediu si nici pentru om;
f)
adera pe aproape orice tip de suprafata, inclusiv cele netede si
acopera o gama foarte larga de materiale (lemn, ceramica, sticla,
metal, cauciuc etc.);
g)
in cazul imbinarilor a doua materiale, nu este necesara folosirea
menghinelor sau a altor greutati pentru a exercita presiune mare pe
cele doua obiecte, ca in cazul aracetului sau al prenadezului. Este
de ajuns a se aseza un obiect peste cele doua parti lipite, pentru a
evita frictiunea si deplasarea acestora;
h)
cleiul uscat se curata cu apa nefiind necesari solventi speciali;
i)
reutilizare (vezi <Sfaturi>);
j)
se poate slefui fara probleme;
k)
se foloseste si in domeniul decorativ pentru realizarea efectului de
„crapaturi” asupra obiectelor din lemn;
Sfaturi:
-
cleiul nu se inmoaie in apa calda (fierbinte) deoarece granulele se
vor dizolva la exterior, iar interiorul ramas va fi unul dur,
necesitand o perioada mai lunga de timp pentru a se dizolva.
Comparativ cu apa rece, cleiul inmuiat in apa calda necesita o
perioada de 2-3 ori mai lunga.
-
daca cleiul preparat este prea fluid (picura de pe betisor, cand il
ridicati din vas), indepartati vasul de pe sursa de caldura,
asteptati 5 minute sa se racoreasca un pic, dupa care adaugati clei
proaspat (uscat) si amestecati. Vasul se va pune inapoi pe flacara,
la temperatura mica, pana la dizolvarea completa a granulelor. In
cazul in care adaugati granule de clei proaspat peste cel fierbinte,
acestea vor forma o crusta la suprafata care nu va permite evaporarea
apei iar granulele se vor dizolva foarte foarte greu.
-
dupa folosire, cleiul se lasa la racit, la temperatura camerei, dupa
care se introduce in frigider pana la urmatoarea folosire. La
frigider, rezista circa 3-4 saptamani, dupa care incepe sa formeze
mucegai. Daca se intampla acest lucru, aruncati cleiul. Pentru a
preintampina formarea mucegaiului, se scoate o data la saptamana
cleiul si se reincalzeste, dupa care se pune la loc, in frigider.
Daca nu vreti sa-l mai folositi, atunci, cat este cald, turnati-l
intr-un strat cat mai subtire intr-o tava mai larga si lasati-l sa se
raceasca pana devine gelatina. Gelatina formata se pune la uscat,
dupa evaporarea apei, ramanand doar cleiul sub forma unei placi dure
si casante. A nu se lasa la uscat direct in lumina solara, sau la
caldura excesiva deoarece se va topi. Procedeul de uscare se
realizeaza cel mai bine toamna sau primavara, cand temperaturile nu
sant extreme sau in camere, unde temperatura si umezeala nu depasesc 400
C. Pentru usurinta uscarii, puteti da placa pe razatoare sau sa
o taiati bucatele mici, dupa ce a s-a uscat cat-de-cat, ajungand la
consistenta unui cauciuc. „Fulgii” rezultati se aseaza pe o plasa
sau pe un material textil subtire prin care poate circula aerul
avandu-se grija ca bucatile de clei sa stea cat mai dispersate
posibil (pentru a nu se lipi intre ele). In cazul in care nu mai
doriti sa folositi cleiul deloc, lasati-l sa se raceasca, dupa care
aruncati-l la plante; este foarte bun ingrasamant.
-
borcanul sau vasul in care este depozitat cleiul trebuie spalat la un
interval regulat cu apa calda si sapun, pentru inlatura eventualii
microbi care pot altera calitatea cleiului in timp;
-
pensulele nefolosite o perioada lunga de timp, se lasa intr-un
borcan, recipient cu apa, pana ce cleiul se va inmuia, dupa care
parul pensulei se poate spala cu sapun si apa calda pentru
indepartarea eventualelor bacterii;
-
persoanele care s-au murdarit pe maini cu substante care se curata
greu (cum sant mecanicii, instalatorii etc.), se pot da cu clei cald
pe maini, frecand palmele intre ele, pana cand cleiul incepe sa se
raceasca si sa formeze reziduuri solide si elastice, care vor fi
aruncate ulterior, lasand mainile curate;
- mucegaiul care se formeaza la suprafata cleiului este produs de grasimi. Pentru indepartarea grasimilor, se toarna cateva picaturi de soda, care vor coagula grasimile pe fundul vasului;
- mucegaiul care se formeaza la suprafata cleiului este produs de grasimi. Pentru indepartarea grasimilor, se toarna cateva picaturi de soda, care vor coagula grasimile pe fundul vasului;
 |
| Clei recuperat dupa uscare |
 |
| Tavita cu formele pregatite pentru a turna cleiul |
  |
| Vasul de clei cald cu bile de sticla (sus) Recipiente de plastic pentru depozitarea cleiului in congelator (jos) |
 | |
| Clei congelat: (stanga) - proportie 1:2 fara adaosuri (dreapta) - proportie 1:2 lichid (adaos de sare) |
Retete:
Nota:
1.
Toate ingerdientele adaugate in clei se masoara la cantitatea de clei
uscat.
2.
Amestecul a mai multor ingrediente in aceeasi compozitie scade
puterea de lipire a cleiului.
-
clei mai elastic: se adauga glicerina in proportie de 5-10%. Gasiti
la farmacii glicerina boraxata, in recipiente micute, tocmai bune
pentru acest scop. Borax-ul, la randul lui, intarzie formarea
bacteriilor ceea ce prelungeste viata cleiului. Se toarna peste
cleiul cald;
-
clei lichid: se adauga sare (neiodata) sau uree in proportie de maxim
10%. Incercati sa nu depasiti aceasta cantitate, deoarece sarea
atrage umezeala, cleiul atragand chiar si dupa uscare, o cantitate de
umiditate mai mare decat in mod normal. Sarea se pune in acelasi timp
cu apa in vasul in care se aseaza cleiul la inmuiat inainte de
preparare. Puteti incerca sa puneti sare atunci cand cleiul este
cald, dar nu intotdeauna se va topi in totalitate. Timpul de lucru
creste de la 10 minute, cum este cazul cleiului normal, la 30 de
minute. Alta metoda de a-l pastra cat mai mult timp cald, este sa
puneti in vasul cleiului 3-4 bile de sticla (limonine - marbles in
limba engleza);
-
clei rezistent la umezeala: se adauga 0,5-1% sulfat de Aluminiu. Dupa
folosire cleiul se arunca. Exista mai multe cai de a-l face rezistent
la umezeala, expunandu-l la vapori de formaldehida (desi unii mesteri
nu recomanda asa ceva, formaldehida fiind un produs extrem de toxic),
adaugandu-i tanin sau formol. Pentru o rezistenta mai mare la
umezeala se adauga ulei de tung (planta din zona Asiei) sau ulei de
in in proportie de 40%, dar chiar si asa, cleiul nu va deveni
hidrofug 100%;
-
lipire metal: se adauga zeama de usturoi, dar nu cunosc cantitatile
si nici nu am testat inca;
Reteta
proprie:
Cleiul il prepar, cum am spus mai sus, la un dozaj de 1:2 - 4 linguri
de clei cu 8 linguri de apa rece. La acestea adaug jumatate de
lingurita rasa de sare. Las cleiul la inmuiat timp de 1-2 ore dupa
care il pun pe foc la bain-marie. Fiind inca fierbinte il torn in
forme pe care in prealabil le-am pus intr-o tavita si-l las sa se
raceasca la tempreatura camerei. Folosesc forme de plastic in care se
faceau cubulete de gheata; in felul acesta stiu cat sa folosesc
atunci cand am nevoie. Dupa ce s-au racit la temperatura camerei, bag
tavita si cubuletele in frigider sa se intareasca pana dimineata. A
doua zi scot tavita, desprind cubuletele de clei din forme, le asez
inapoi pe tava si o introduc in congelator de data aceasta, timp de
3-4 ore pana ingheata cuburile. Dupa acest interval de timp le scot
din congelator si torn cuburile intr-un recipient de plastic care se
inchide ermetic.
Cand am nevoie de clei, pur si simplu i-au cate cubulete am nevoie si
folosesc. Tinute la congelator, cuburile de clei pot rezista cativa
ani, avantajul fiind ca nu este nevoie ca de fiecare data sa fac o
sarja noua de clei.
FIN.
P.S.:
Cum am precizat si la inceputul articolului, pagina nu este
finalizata, noi experiente si informatii pot aparea oricand la
orizont.
Cel mai bun video gasit pana in momentul de fata referitor la cleiul de origine animala (limba engleza) ne este explicat de maestrul Patrick Edwards:
http://woodtreks.com/animal-protein-hide-glues-how-to-make-select-history/1549/
Link-uri utile:
http://www.ibookbinding.com/blog/bookbinding-gluing-tips-techniques-types-info/
https://www.youtube.com/watch?v=pS0nVPnMGa0
http://www.leevalley.com/US/newsletters/Woodworking/4/6/article2.htm
http://www.player-care.com/hide_q-a.html
https://paleotechnics.wordpress.com/2013/09/08/hide-glue-part-ii-glue-making-the-basic-essentials/
http://lumberjocks.com/topics/35761
http://www.popularwoodworking.com/woodworking-blogs/chris-schwarz-blog/a-wealth-of-hide-glue-information
http://www.popularwoodworking.com/techniques/finishing/animal_hide_glue
http://www.norsewoodsmith.com/content/hide-glue-historical-and-practical-applications-stephen-shepherd
http://www.frets.com/FretsPages/Luthier/Data/Materials/hideglue.html
http://www.fullchisel.com/blog/?p=2105
https://www.violins.ca/forums/viewtopic.php?t=1441
http://mb.nawcc.org/showthread.php?22292-Hide-Glue-101
http://www.wpatrickedwards.com/
https://www.toolsforworkingwood.com/store/item/MS-HIDEGL.XX
http://www.foitadeaur.ro/Cleiuri.htm
http://bookbinding.com/our-publications/the-glue-book/which-glue-to-use.html
http://woodtreks.com/animal-protein-hide-glues-how-to-make-select-history/1549/
http://www.budget101.com/myo-glues-pastes/book-binding-leather-glue-recipe-2173.html
http://wabookbinders.org.au/articles/adhesives
http://survlivel.cultu.be/the-glue-clue
http://cool.conservation-us.org/don/dt/dt1560.html
http://www.oldbrownglue.com/
http://donsbarn.com/?s=glue
http://www.vanedwards.co.uk/glue.htm
http://www.adhesives.org/home
http://www.interferente.ro/cleiul-spodiu-si-fabricarea-cleiului.html
http://kollagora.com/index.php/en/menu-science-en-gb/menu-history-en-gb
http://archive.archaeology.org/online/news/glue.html
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15630803
http://news.nationalgeographic.com/news/2009/05/090511-stone-age-glue.html
http://www.practicalprimitive.com/skillofthemonth/birchtar.html
http://fretsnet.ning.com/forum/topics/hide-glue-gram-strength-how-to
https://en.wikipedia.org/wiki/Wood_glue
https://sizes.com/units/bloom.htm
http://www.bjorn.net/prod.htm
http://www.woodweb.com/knowledge_base/A_Little_About_Crackle_Finishes.html
https://www.violins.ca/info/hide_glue_preparation.html
https://www.toolsforworkingwood.com/store/item/MS-HIDEGL.XX/Hide_Glue
http://woodtreks.com/animal-protein-hide-glues-how-to-make-select-history/1549/
http://woodtreks.com/animal-protein-hide-glues-how-to-make-select-history/1549/
Link-uri utile:
http://www.ibookbinding.com/blog/bookbinding-gluing-tips-techniques-types-info/
https://www.youtube.com/watch?v=pS0nVPnMGa0
http://www.leevalley.com/US/newsletters/Woodworking/4/6/article2.htm
http://www.player-care.com/hide_q-a.html
https://paleotechnics.wordpress.com/2013/09/08/hide-glue-part-ii-glue-making-the-basic-essentials/
http://lumberjocks.com/topics/35761
http://www.popularwoodworking.com/woodworking-blogs/chris-schwarz-blog/a-wealth-of-hide-glue-information
http://www.popularwoodworking.com/techniques/finishing/animal_hide_glue
http://www.norsewoodsmith.com/content/hide-glue-historical-and-practical-applications-stephen-shepherd
http://www.frets.com/FretsPages/Luthier/Data/Materials/hideglue.html
http://www.fullchisel.com/blog/?p=2105
https://www.violins.ca/forums/viewtopic.php?t=1441
http://mb.nawcc.org/showthread.php?22292-Hide-Glue-101
http://www.wpatrickedwards.com/
https://www.toolsforworkingwood.com/store/item/MS-HIDEGL.XX
http://www.foitadeaur.ro/Cleiuri.htm
http://bookbinding.com/our-publications/the-glue-book/which-glue-to-use.html
http://woodtreks.com/animal-protein-hide-glues-how-to-make-select-history/1549/
http://www.budget101.com/myo-glues-pastes/book-binding-leather-glue-recipe-2173.html
http://wabookbinders.org.au/articles/adhesives
http://survlivel.cultu.be/the-glue-clue
http://cool.conservation-us.org/don/dt/dt1560.html
http://www.oldbrownglue.com/
http://donsbarn.com/?s=glue
http://www.vanedwards.co.uk/glue.htm
http://www.adhesives.org/home
http://www.interferente.ro/cleiul-spodiu-si-fabricarea-cleiului.html
http://kollagora.com/index.php/en/menu-science-en-gb/menu-history-en-gb
http://archive.archaeology.org/online/news/glue.html
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15630803
http://news.nationalgeographic.com/news/2009/05/090511-stone-age-glue.html
http://www.practicalprimitive.com/skillofthemonth/birchtar.html
http://fretsnet.ning.com/forum/topics/hide-glue-gram-strength-how-to
https://en.wikipedia.org/wiki/Wood_glue
https://sizes.com/units/bloom.htm
http://www.bjorn.net/prod.htm
http://www.woodweb.com/knowledge_base/A_Little_About_Crackle_Finishes.html
https://www.violins.ca/info/hide_glue_preparation.html
https://www.toolsforworkingwood.com/store/item/MS-HIDEGL.XX/Hide_Glue
http://woodtreks.com/animal-protein-hide-glues-how-to-make-select-history/1549/
